Ce bine-i lângă Tine, sub aripa ce-o-ntinzi,
Atins când de fiorii, cei calzi sunt eu și blânzi,
Ce bine e sub harul, ce Tu l-ai mai lăsat,
Nu am găsit niciunde, un loc mai minunat.

Ce bine e cu Tine, de mână eu să fiu,
Un greu devine greul, ușor ce-i și-n pustiu,
Cu Tine este soare, în loc întunecat,
Căci Tu ești Doamne viață, și mie-n dar mi-ai dat.

Ce bine e pe cale, să fiu purtat mereu,
De mâna ce odată, o pironeam chiar eu,
Pe ea mă treci de vremuri, de clipe ce doresc,
Ca pasul pe-a mea cale, în loc să mi-l opresc.

Ce bine-i la izvorul, ce nu poate seca,
El este bucuria, ce curge-n viața mea,
Mi-aduce fericire, mi-aduce pace el,
Căci curge dintr-o stâncă, ce est-Emanuel.

Ce bine-i lângă Tine, am tot ce-mi pot dori,
Doresc o nemurire, doresc doar a iubi,
Tu-mi dai mereu putere, ca eu să împlinesc,
Doar voia Ta în viață, să am ce îmi doresc.

Ce bine e cu soare, sub norii tulburați,
Ce bine e cu Domnul, printre acei salvați,
Ce bine-i înspre viață, mereu doar biruind,
Mă face-n orice vreme, de bucurii să plâng.