Tu m-ai făcut și-ai pus suflare-n mine,
Mi-ai dat să gust din multe bucuriii,
Doar Tu mi-ai ridicat a mea privire,
Ca eu să pot privi spre veșnicii.

Tu mi-ai adus acea eliberare,
Ce aripi ea mi-a dat doar să zbor,
Tu poți să-nviorezi a mea ființă,
Să pot mereu să urc... nu să cobor.

Tu poți sa-mi dai o caldă mângâiere,
Să pot să mă ridic în orice vremi,
Căci Tu ești Cel ce-ntruna îmi spui mie,
Copilul Meu vre-o dat să nu te temi.

Tu poți sa-mi dai mereu acea credință,
Tărie ce îmi este ea pe drum,
Ce poate să îmi fie alinare,
Ce-o simt cum se coboară chiar și-acum.

Căci eu numai la Tine totdeauna,
Fiorul de iubire am găsit,
Ce-mi duce-a mele vise mult departe,
De-acest pământ ce este chinuit.

La Tine e lumina care poate,
Să-mi ducă al meu pas spre infinit,
Tu ești Acel ce-un dor ai pus în mine,
Ca astăzi să fiu mult eu mai grăbit.

Tu ești Acel ce toate-mi este mie,
Tu ești al meu Stăpân nemuritor,
În mine ai pus viață și iubire,
Mi-ai dat un loc lângă un viu izvor.

Tu ești Acel ce-n inimă îmi pune,
Dorința pe-acel deal eu a urca,
Pe care ai urcat și Tu odată,
Acolo ne-ntâlnim... e Golgota