Cei ce se încred în Domnul ca un munte ei vor fi,
Chiar dacă va bate vântul, pe ei nu îi va clinti,
Sprijin le va fi credința, căci ei sunt încrezători,
În puterea Celui care, este dincolo de nori.

Cei ce cred cuvântul care, El în scris ni l-a lăsat,
Vor păși pe plaiuri sfinte, la un braț de Împărat,
Căci cuvântul este viață, este calea către cer,
El dezleagă inimi care, sunt sub lanțuri ce-s de fier.

Cei ce se încred în Tatăl, fii Lui vor fi și ei,
Și vor fi păziți de gura, celor veninoși și răi,
Sunt moștenitori în ceruri, Țara viselor de sus,
Unde-o-ntreagă veșnicie, vor petrece cu Isus.

Unde razele de soare, asfințit nu vor avea,
Unde florile-o vecie, înflorite doar vor sta,
Unde dragostea nu moare, căci în ceruri moarte nu-i,
Sus în cer e veșnicia celor sfinți, nu-a orișicui.

Este-a celor care astăzi, asupriți slujesc mereu,
Este-a celor printre lacrimi ce îl laudă la greu,
Este-a celor ce-ntr-un plânset, urcă dealul doar cântând,
Care n-au a lor privire, aplecată-nspre pământ.

Căci ei sunt aceia care se încred în Dumnezeu,
Pentru ei un loc în ceruri, pregătește El mereu,
Pentru ei va fi-n veci soare, dar și străzile-aurii,
Pentru cei ce-n prigonire, spun că vine Cel dintâi.

Cei ce se încred în Domnul, vor fi cei mai fericiți,
Cei ce astăzi sunt adesea, de acei din jur huliți,
Ei în zi de sărbătoare, se vor înălța cu Cel,
Care azi le e Stăpânul vieții lor... Emanuel.

El le este Dumnezeu-n orice clipă s-ar afla,
Inima în piept le bate, numai pentru slava Sa,
Ei pe El îl lasă-n față, se smeresc la cruce jos,
Slava-n totul și în toate, o dau numai lui Hristos.

Chiar și-n vremurile grele, ei îl preamăresc mereu,
Cei ce se încred în viață, zi de zi în Dumnezeu,
Ei cu-adevarat cu Domnul, vor petrece-n veșnicii,
Sunt acei numiți și astăzi, doar de El... sunt ai Mei fiii.