De ce ești întristat copile dragă,
De ce ai astăzi sufletul mâhnit,
De ce ești clătinat pe drumul vieții,
De ce ți-e mersu-agale... obosit.
De ce tu nu mă strigi ca altădată,
Căci Eu copile sunt Cel neschimbat,
Eu pot să-ți dau puteri și-nviorare,
Și pace când adânc ești tulburat.
De ce privești în gol înspre niciunde,
Când ținta vieții tale sunt doar Eu,
De ce te plângi când numai bucurie,
În inimă ți-am dat când ți-era greu.
De ce te-așezi pe treapta deznădejdii,
Speranța lași să plece-n timp trecut,
Când știi că numai Eu am fost copile,
Mereu cu tine de la început.
De ce asculți de șoapte-amăgitoare,
Când glasul Meu pe nume te-a chemat,
De ce credința lași tu ca să plece,
Și spui că tu ești singur. . ești uitat.
Ooo... de-ai privi o clipă către ceruri,
Pe Mine m-ai vedea căci Eu mereu,
O rază printre nori cobor copile,
Pe raza cea de soare vin și Eu.
Pe ea cobor și dulcea mângâiere,
Din ceruri îți trimit și-acel alin,
Ce poate să-ți alunge-orice durere,
Alinul Meu alungă-orice suspin.
Ți-aduc lumina cea pătrunzătoare,
Ce-n bezna nopții poate lumina,
Mereu ți-aduc un răsărit de soare,
Să vezi cât de frumos e-n ziua grea.
Tu nu mai sta în clătinări ascunse,
Căci Duhul Meu acum te-a-nviorat,
Fii plin de bucurie și pornește,
Din nou spre ziua-n care vin îndat.
Spre Patria în care Eu pe tine,
Te-aștept să-ți dau atâtea bucurii,
Ridică-te și mergi doar înainte,
Un loc ți-am pregătit în veșnicii.