Întoarce-mă Isuse din drumul vieții mele,
De este-n rătăcire... o clipă nu lăsa,
Să mai pășesc în noapte, caci Doamne rătăcirea,
Mă duce-nspre pierzare, să pier ea mult ar vrea.

De-mi este azi orbită, privirea... Tu coboară,
Cu-a Ta lumină Doamne, părtunde-n viața mea,
În față să-mi stea cerul, să îl privesc întruna,
Căci fară-a Ta lumină, doar beznă aș vedea.

Întoarce-mă Isuse, din pofta ce mă-nghite,
Ar vrea un rob destoinic, eu ei să îi devin,
Fii Tu Stăpânul vieții, ce-mi duce-a mea ființă,
În locuri minunate, ce-s într-un loc divin.

Fii Tu Acela care, îmi pune-ntruna pasul,
Pe urma ce-ai lăsat-o, prin văi de-ar trece ea,
Eu știu că mă vei duce, acolo unde viața,
Ea niciodată Doamne, sfârșit nu va avea.

Întoarce-mă din pasul, grăbit spre răzvrătire,
Umil la poala crucii, să stau și să aștept,
S-aștept doar în tăcere, o zi în care Doamne,
Te voi vedea în față, strângându-mă la piept.

Să fiu în de răbdare, în orice vreme-a vieții,
Să fiu plin de iubire, mereu înaintând,
Prin grele suferințe, să trec cu ușurință,
Să trec Isuse Doamne, pe Tine lăudând.

Întoarce-mă din visul, ce-i spulberat la capăt,
Da-mi unul viu în care, să zbor neâncetat,
Cu-acele aripi care, sunt ele nevăzute,
Ce-n milă, bunătate, în dar Tu mi le-ai dat.

Întoarce-mă din lumea, ce este pieritoare,
Și du-mă la izvoare, din Tin' ce izvorăsc,
Să beau din ele viață, credință și speranță,
Puteri ca înspre Tine, eu pasul să-l grăbesc.

Întoarce-mă Isuse, cu fata către soare,
Să văd raze divine, din Tine ce cobor,
Să simt fiorul care, e plin de mângâiere,
Să simt fiorul care, el este-alinător.

Să nu-mi lași niciodată, din nou să rătăcească,
Ființa mea vre-o dată, cu Tine vreau mereu,
Să fiu eu Doamne-n viață, căci Tu ești pentru mine,
Și Mamă dar și Tată, iubite Dumnezeu.