Ah, Doamne, fã-mã sã Te-aud
Când norii negri tunã,
Când strigã vântul, şuierând,
Când multe-ar vrea sã-mi spunã!

Când scapã crivãţul, purtând
Prin codri, lungi suspine,
Sã-l înţeleg, când îl aud
Vorbindu-mi despre Tine!

Sã am în inimã un dor
De-a cerului cetate
Şi sã nu trec nepãsãtor
Pe lângã-acestea toate!

S-ascult ce strigã glasul Tãu,
Cu fiinţa mea întreagã,
Iar inima din pieptul meu
Mai strâns, de Cer mi-o leagã!