N-am fi biruitori în ceasul încercării
Dacă n-ar fi puterea Ta cu noi,
Ne-ar coborî-n adâncuri valurile mării,
Ne-am pierde ținta în furtuni și ploi.

De nu ne-ai alina cu mâna Ta suspinul,
Ni s-ar preface sufletu-n pustiu,
Și ochii noștri n-ar întrezări seninul
Ce e ascuns de norul cenușiu.

Ne-am prăbuși fără nădejde în durere
De soarta ne-ar depinde de hazard,
De nu ne-ai picura balsam de mângâiere
În inimile noastre-atunci când ard.

Noi nu străbatem singuri prin această lume,
Te-avem pe Tine, bunule Păstor,
Pe fiecare dintre noi ne știi pe nume,
Și știi când rănile adânc ne dor.

Nu-i încercare grea, nu-i lacrimă fierbinte,
Să n-o aline mângâierea Ta,
Fiindcă ne-ai săpat pe-a Tale palme sfinte,
Și niciodată nu ne vei uita.

Suntem purtați în carul Tău de biruință
Când trecem prin întunecoase văi;
Tu nu ne lași să fim zdrobiți de suferință,
Căci mare preț avem în ochii Tăi.