Poporule trezește-te, nu-i vreme de-ațipire,
La ușă bat Eu astăzi, și strig să-ți dau de știre,
Că este-atât de-aproape, o clipă-n care Eu,
Voi reveni din slavă, căci Eu sunt Dumnezeu.

Deschide azi urechea, și-ascultă mai îndată,
Vreau ca să-ți spun Eu ție, să nu ai nici-o pată,
Când voi veni mireasa, acasă să o iau,
O viață-n veșnicie, Eu ei ca să îi dau.

Să fii mereu tu gata, de-a fi-nălțat de Mine,
Poporule ascultă... să ai candele pline,
Să ai doar fapte bune, trăirea ta mereu,
Să fie după voia, și după placul Meu.

Ești pe-nserat de vremuri, îndată va răsare,
Un infinit de vreme, ce-i plină de-ndurare,
Ești azi în cea din urmă, e grea... dar răbdător,
Fii pân-l-a Mea venire, alesule popor.

Ridică-te din boala, ce te-a împins în vale,
Ea este nepăsarea, ce-n faț-o ai pe cale,
Tu fii acela care, o ocolești mereu,
Căci într-o nepăsare, nu ești poporul meu.

Dă-ngrabă la o parte, orice fățărnicie,
Cu ea nu ai tu parte, de-o veșnică vecie,
În care cor de îngeri, mereu îmi vor cânta,
Ci doar de veșnicia, ce-n noapte va fi ea.

Fii astăzi fără murmur, și nu descuraja,
Încrezător în Mine, să fii pe calea ta,
Fii fără îndoială, statornic tu să fii,
Să mă iubești în toate, cu dragostea dintâi.

Să fugi de răzvrătirea, ce stă și azi la pândă,
Poporule ea este, mereu acea flămândă,
Fii vegheator în toate, să nu fii înghițit,
Hrănește-te din Mine, să fii tu întărit.

Ia bine azi aminte, de toate ce ți-am spus,
Ridică-te-n picioare, și-a ta privire-n sus,
Să te dezbraci de haina, ce este ea păgână,
Să fii l-a Mea venire, curat și fără vină.