Nu da harul pe-o plăcere,
Căci plăcerea e de-o clipă,
Viața ta sub har e viața,
Ce nu este o risipă.

Nu da clipele divine,
Ce le ai în rugăciune,
Pe sclipiri ce-s păcătoase,
În otrăvitoarea lume.

Nu da susurul iubirii,
Pe deșertăciuni murdare,
Căci deșertăciunea n-are,
Ea din cerul sfânt izvoare

Izvorăște din mocirlă,
N-o alege tu pe ea,
Căci ea haina ta o poate,
Cu păcate a păta.

Nu da visul tău spre ceruri,
Pentr-un timp ce-i întâlnit,
El pământul rătăcește,
Către-al morții infinit.

Zboară tu în el întruna,
Căci aproape-i ziua când,
Domnului cu mii de îngeri,
Vei cânta-n cer lăudând.

Nu da străzile-aurite,
Pentr-un drum alunecos,
Nu alege bezna nopții,
Căci în ea nu e Hristos.

Cu băgare fii de seamă,
Înspre ce tu azi alergi,
Să nu întâlnești târziul,
Să nu poți să mai alegi.

Nu da viața pentru moarte,
Veșnică și ea va fi,
Dar în ea vei fi acela,
Care doar v-a chinui.

Tu alege veșnicia,
Ce e plină doar de soare,
Doar în ea poți avea parte,
De iubire și-ndurare.

Dar ca să le ai... fii astăzi,
Ce-l care alegi să urci,
Las-orice plăcere-a lumii,
Căci pe ea nu poți s-o duci.

N-are loc ea sus în ceruri,
Pentru tine-i pregătit,
Las-o-n urmă să rămână,
Urcă să fii fericit.