De stau Isus pe margine de cale,
De sunt pe ea adesea prăbușit,
Ridică-mă din stări nimicitoare,
Dă-mi apa vieții să fiu mântuit.

De sunt pe drumuri reci rătăcitoare,
Tu pune-mă pe urma ce-ai lăsat,
Să am în urmă cele muritoare,
În față veșnicia Domn prea-nalt.

De sunt pierdut sub ceața-nverșunată,
Lumină dă-mi să pot a te vedea,
Să văd lucrarea Ta cea minunată,
Să nu mă pierd în lumea ce e rea.

Iar dacă sunt căzut sub grea povară,
Ridic-o ca să pot înainta,
Să am pe cale doar o primăvară,
Să văd în toate numai mâna Ta.

De sunt împins de șoaptele străine,
În văile adânci care ar vrea,
Să mă înghită-n nopți de teamă pline,
Te rog Isuse Doamne nu lăsa.

Iar dacă sunt ascuns de umbre negre,
Coboară luminând doar urma Ta,
Să pot să merg spre Țara minunată,
Acolo unde-n veci ne vom afla.