Ce mult aștept o zi, când eu Isus pe Tine,
Te voi vedea venind, din slăvile divine.

Aștept cu nerăbdare, ca noi să ne-nălțăm,
Și clipa când Isuse, o să ne-mbrățișăm.

Ce mult aștept o rază, ce-i plină de lumină,
Apusul ce nu are, e veșnică... divină.

Aștept pe aurite, noi străzi ca să pășim,
Și-o-ntreagă veșnicie, să nu ne despărțim.

Ce mult aștept Isuse, acele-nalte clipe,
Ce nu pot fi uitate, vor fi doar fericite.

Vor fi fără de lacrimi, ce sunt astăzi amare,
Vor fi de bucurie, și nu de întristare.

Ce mult aștept și zorii, și-un cânt de păsărele,
Sub cer senin din vremuri, ce-s fără nopți ce-s grele.

Fără adânci suspine, fără vremelnicii,
Ce mult aștept eu viața, ce-i doar în veșnicii.

Ce mult aștept odihna, în veci odihnitoare,
Sub cer senin pe margini, de viile izvoare.

Să nu mă tem o clipă, mi-e dor Isus a-l meu,
Să cânt cu mii de îngeri, doar Ție Dumnezeu