Mi-e dor de Tine Doamne, să stăm vreau amândoi,
Sub liniștea din seară, îmbrățișați... vioi.

Mi-e dor de alinare, de glasul Tău duios,
Să-mi vindeci vreau și rana, iubitul meu Hristos.

Mi-e doar să stăm sub stele, de vorbă ne-ncetat,
Departe de durerea, în care-s scufundat.

Să-mi spui că ești cu mine, să-mi spui că sunt al Tău,
Să nu mai fiu sub șoapta, străin-a celui rău.

Mi-e dor de împlinirea, de vise ce le am,
În care împreună, în veșnicii stăteam.

Să fim prin văi frumoase, cu flori care mereu,
Sunt numai înflorite, ca ele vreau și eu.

Aprins îmi arde dorul, de tot ce doar Tu ești,
De Țara minunată, de slăvile cerești.

Comoara mea Isuse, de Tine mi-este dor,
Un dor ce-mi dă și aripi, să mă avânt în zbor.

Căci vreau s-ajung acolo, unde nu va mai fi,
Nici dor nici a lui lacrimi, ce curg azi zi de zi.

Acolo vreau și pasul, ca eu să îl opresc,
Să fiu o veșnicie, cu Tin' că te iubesc.