Se-apropie ziua în care cu Domnul, din lumea durerii ne vom înălța,
Vom fi împreună o-ntreagă vecie, acolo trecutul cel greu vom uita.
Se-apropie clipă plecării acasă, spre Țara de vise cu străzi aurii,
Să fim cu Stăpânul și sfinții la masă, În locul ce-i gol de-ale lumii pustii.
Se-apropie ziua de mulți așteptată, în care sfârșitul sfârșit va avea,
Acel de durere dar și suferință, ce astăzi apasă prin valea cea grea.
Sfârșitul de vremuri ce-s astăzi prea grele, cu multe-anotimpuri ce a-mprăștiat,
Zăduful de soare și ploaia de focul, ce chiar și aleșii el ia clatinat.
Căci este aproape azi ziua aleasă, de-a duce la cer ce aici a luptat,
Ce-a stat în picioare-n zăduf dar și ploaie, și-n valul de mare-n furie-nălțat.
Se-apropie vremea când Domnul din slavă, pe nori va veni și atunci va sfârși,
Tot greul ce astăzi pământu-nconjoară, și-atunci numai soarele va străluci.
Aproape ea este, trecutul aduce, a clipelor care sunt grele acum,
Aduce-nceputul de viață ce-ncepe, la capătul nopții... la capăt de drum.