Ești dragoste nemuritoare,
Putere-mi dai când lupta-i grea,
Îmi dai și vise-n care Doamne,
Eu zbor sub cer ca pasărea.

Îmi dai și aripi nevăzute,
Să zbor eu dincolo de nori,
Să văd mereu cum răsăritul,
Mi-aduce bunătăți din zori.

Ești floarea dimineții mele,
Ce înflorești în viață mea,
Tu ești miros de primăvară,
Ce vreau mereu eu al avea.

Și-n cântul cel de păsărele,
Te-aud cum Tu mă strigi mereu,
Îmi ștergi cu el a mele lacrimi,
Să-ți pot cânta doar Ție eu.

Ești un izvor de apă vie,
În seceta din vremi ce sunt,
Ești alinarea cea divină,
Ești viață-n cer și pe pământ.

Eu printre lună dar și stele,
Sclipirea Ta o văd mereu,
Căci Doamne chiar și-n noaptea lungă,
Stăpân îmi ești și Dumnezeu.

Ești împlinirea cea de vise,
Prin care zbor spre infinit,
Doar lângă mine stai Isuse,
Domn preaînalt și mult iubit.

Fiorul inima-mi cuprinde,
De dragoste și de-al Tău dor,
Ce îmi înalță gândul Doamne,
Doar după stele... după nor.

Ești tot ce viața-mi dăruiește,
Ești ce-i plăcut în ea mereu,
Căci vieții mele i-ai dat viață,
Ca să trăiesc în veci și eu.