Unde ești Isuse Tată,
Când te caut eu mereu,
Căci prin zilele din față,
Ca să trec îmi este greu.

Printre spinii ce mă-nțeapă,
Să-mi strecor nu aș putea,
Sufletul fără de mila,
Și fără-ndurarea Ta.

Unde ești când iar te strigă
Inima ce s-a oprit,
Nu mai bate... ea adoarme,
În al morții somn umbrit.

Se tot zbate în durere,
Să o mângâi și-ar dori,
Căci ar vrea din nou să bată,
Pentru Tine a trăi.

Unde ești în încercarea,
Cu-a ei greu s-a aruncat,
Peste răsuflarea care,
Ochii mi i-a-ngreunat

Eu te caut totdeauna,
Pe oriunde aș păși,
Căci îmi arde-n piept dorința,
Pe Tine a te-ntâlni.

Unde ești căci stă la pândă,
O furie-a unui vânt,
Ce încearcă să îmi smulgă,
Rădăcina din pământ.

Să mă fluture-n pustiul,
Care vrea a-mi nimici,
Ale mele vise multe,
Ce le am chiar și în zi.

Unde ești când cerul plânge,
Norii scuturând mereu,
Ploi de foc ce-mi iau puterea,
Aducându-mi timpul greu.

Vreau să te găsesc pe Tine,
Spune-mi oare unde ești,
Pietrele când se aruncă,
Înspre mine Tu privești?

Vino și-n a Ta venire,
Tu așa mereu rămâi,
Un fior plin de iubire,
Ca să-l simt... acel dintâi.

Nu te-ndepărta de mine,
Vreau prezența Ta mereu,
Să o simt pe drumul vieții,
Drumul uneori ce-i greu.