Azi Ție-ți cer iertare,
Iubitule Păstor,
Căci printre necredintă,
Și plin de neputință,
Adesea eu cobor.

Cobor pe-adânc ce este,
De tulburate mări,
În el cobor privirea,
Departe de iubirea,
Ce este după zări.

Azi Ție-ți cer salvare,
Din lanțul ce-i legat,
Un suflet ce se zbate,
Te vrea... te vrea aproape,
Să-i fii Tu Împărat.

Nadejdea-l părăsește,
Și cu amar suspină,
Dorind a Ta iubire,
Ce-i doar din nemurire,
Ce este ea divină.

Azi Ție-ți cer doar milă,
Pentru ființa mea,
Să ai sfinte Părinte,
Din locurile sfinte,
Căci am o viață grea.

Mă duce pe-o cărare,
Ce-i doar de lacrimi plină,
Ce-i fără zi cu soare,
E seacă de izvoare,
E goală... nu e plină.

Îți cer azi îndurare,
Puterea doar Tu ești,
Tu poți să-mi dai suflare,
Și viață din izvoare,
Căci Tu împărătești.

Și cerul și pământul,
Sunt doar în mâna Ta,
Tu-mi ești a mea salvare,
Tu-mi ești eliberare,
Erou în lupta grea.