Bați și astăzi Tu Isuse,
La acele împietrite,
Inimi care stau închise,
De o lume amăgite,
Lași deschis drumul spre ceruri,
Și al Tău cerescul har,
El și astăzi mai dărâmă,
Ura și al ei hotar.

Bați căci vrei să se deschidă,
Lacătele ce-au închis,
Guri ce vrei doar în cântare,
Ca să fie... cum e scris,
În bătaia Ta se-aude,
Zi de zi ca o chemare,
Căci e scurtă vremea care,
Este ea de îndurare.

Se aude în chemare,
Glasul Tău duios și blând,
Care cheamă doar la viață,
El și astăzi un pământ,
Un pământ ce-n ațipire,
Se așterne-n amăgiri,
Căci e-o vreme tulburată,
Ce apleac-a lui priviri.

Bați din zorii dimineții,
Se aude și-n apus,
Și în nopți a Ta bătaie,
Se aude ea de sus,
Se aude-atât de tare,
Omenirea a trezit,
Căci putere este-n glasul,
Ce-i din ceruri auzit.

Bați Tu fără încetare,
La acele uși ce sunt,
Ale inimilor stinse,
Rătăciților în gând,
La loc larg să scoți vrei Doamne,
Tot ce este scufundat,
Să dezlegi zăvoarul care,
De cel rău a fost legat.

Bați Isuse doar din milă,
Ca să piară nu ai vrea,
Nimenea din astă lume,
Veșnicia vrei a da,
Vrei să dăruiești o viață,
Care nu se va sfârși,
Nu-ncetezi o clip-a bate,
Bați și-n noapte, bați și-n zi.