Nu este veşnicã nici crucea,
Nici nesfârşita zi de azi;
Însã nici mai amar pelinul,
Ca lacrimile-atunci când cazi!

Nu-s biciuirile prea aprigi,
Nici crucea nu-i atât de grea,
Când se gãseşte-un Simon, care
Sã punã umãrul la ea!

Nici nu mai e al tãu mormântul
Nici giulgiul alb, pe care-l porţi,
Din clipa ce-L auzi pe Sfântul,
Chemându-te dintre cei morţi...

Rãmâi, la urmã, doar cu slova
Ce-ai înţeles cât ai trãit;
Şi dacã n-ai crezut minciuna
Cã învierea e un mit.

E veşnic numai Adevãrul
Ce-ţi scapã sufletul din hãu;
Când totul trece, El rãmâne,
Cãci Adevãru-i Dumnezeu!