Măslinul a rodit, la fel și via
Și ți-ai umplut hambarele cu grâne,
Dar ți-a sporit la fel mărinimia?
Comoara ce-o aduni aici rămâne? !

Ai din prisos, mereu ți-e masa plină,
Iar la chimir ai pus ceva parale,
Dar mai dai gust, mai ai în ochi lumină?
Pașii-ți mai stăruie pe-ngusta cale?

Ești înstărit, de viitor n-ai teamă,
Ai strâns mai mult decât ai trebuință,
Dar dacă sufletul 'napoi ți-l cheamă,
Găsi-va-n el vreun sâmbur de credință?

Ești mai avut, ți-ai construit „palate”,
Dar inima-i mai largă ca-nainte?
Te mai gândești c-aici le lași pe toate?
Mai ostenești în sarcinile sfinte?

Te-ai pricopsit în vremuri roditoare,
Ești mulțumit că-n toate-ți merge bine,
Dar, când vei trece-a morții reci vâltoare,
Vei lua vreun snop și dincolo cu tine?