În preajma Ta și strâns lipit de Tine,
Nu mai știam decât să-Ți simt iubirea,
Silința mea se războia cu firea,
Prin duhul meu lăsat să Ți se-nchine.

Răspunsul Tău de-atunci și azi mă ține;
Eu singur nu mi-aș da decât pieirea,
Pe când în preajmă-Ți, strâns lipit de Tine,
Atâta vreau: să-Ți simt, să-Ți știu iubirea.

Răstălmăcind clemențele creștine,
Adeseori mă cată prăbușirea;
Dar, când îmi strângi din lume risipirea,
Ieșind din val, cu lacrimile pline,
Sunt iar în preajmă-Ți, strâns lipit de Tine.