Prea obosiți ceva pentru a mai face
Alergarea tot timpul ni-l distrage
Nu băgăm de seamă și continuăm
Lucrurilor fără importanță timpul îl cedăm

Prea ocupați pentru a ne face loc
Și parcă orbiți facem al satanei joc
Nu reușim să mai vizitam pe nimeni
Firea ne învinge fiindcă suntem oameni

Prea supărați parcă pe timp, pe ceas
Și constatăm că din zi nimic nu a rămas
Am alergat într-una dar fără de câștig
Mă lupt și eu cu nepăsarea să înving

Prea osteniți și nepăsători de frați
Un mesaj, un telefon, parcă suntem deranjați
Ne este greu uneori și să citim un pasaj
Ce ar putea să ne de-a un bun mesaj

Prea multe frământări ce sunt in zadar
Ne ocupa mintea și nu ne bucurăm de har
Am devenit frivoli și nu mai acceptam
Nici măcar un stat înțelept să primim

Prea oribi să mai vedem că trece vremea
Și că va veni în scurt timp durerea
Că nu am făcut la timp ce ar fi trebuit
Și că pe calea pocăinței ușor am ațipit

Prea reci să mai putem pe oameni a iubi
Și dragostea lui Hristos a răspândi
Prea triști și goi deși avem de toate
Dar nu mai ascultam de blândele șoapte

Prea îndestulați să mai știm chiar ce vrem
Sau spre care drum în goană înaintăm
Ne-am răcit și nici asta nu vedem măcar
Ne îndepărtăm de iubitul sfânt hotar

Prea mândri pentru a ne mai smeri
Și lui Dumnezeu inima toată ai dărui
Nu mai vrem lucrarea Lui să facem
Că suntem bine așa, amarnic ne înșelăm

Prea dezbrăcați de Duhul Sfânt suntem
Și prezența Lui nici nu o căutăm
Pribegim pe pământ și doar atât
Și nu mai căutăm cu iubire pe cel ce este Sfânt