M-aş întoarce spre tine copilărie
Dacă-aş putea măcar uneori
Să-mi regăsesc candoarea din glie
Şi busuiocul din sărbători...

M-aş întoarce spre tine făclie
Care-ai aprins în mine fiori
În seri liniştite de-a minţii robie
M-aş întoarce spre tine-uneori...

M-aş întoarce spre mine-n şerbie
În dimineţile rare-ale albelor zori
Şi Te-aş căuta cu aleasă-osârdie
Dar mă-nspăimântă din fire fiori...

*********************************

M-aş întoarce spre Tine-n pribegie
Lăsând busuioc şi-amintiri în pridvori
Şi glie şi fire şi stinsă făclie
Şi-n faţa Ta fi-voi străpuns uneori...

***