"Să mă sărute cu sărutările gurii lui... ” (C. Cânt. 1:2)

Un vers aş mai scrie tăcut
Dar mâna mi-e slută şi ciuntă
Şi nici mintea nu mai mă-ajută
La-al trecerii mare-început...

Un vers aş mai zice să-ascult
Un ultim surâs dinspre nuntă
Dar neguri spre mine se-avântă
Şi-i mintea-încurcată de mult...

Un vers, un ecou din trecut
Străbate-va clipa mea frântă
Şi-n cer doar un înger mai cântă
Când totul se stinge tăcut...

Un vers, numai unul, dar mut
Mai poţi să-l azvârli când frământă
Sinistre lopeţi ce-nveşmântă
Fiinţa-n al vremilor lut...

*****************************

Dar dincol' de-al morţii-arnăut
De flori şi de lacrimi de sfântă
De versul ce nu mai cuvântă
E-o lume mai bună... Sărut...

***