"Pâna la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te... ” (C. c. 2:17)

E timp de plecare dar nu-s pregătit
Mi-e mintea confuză şi inima ceară
Şi simt cum mă-apasă trecutul cumplit
Şi-n tainica seară te-astept să vii iară...

Aştept învierea din pulberi de chit
Sprea-a inimii nouă de ani primăvară
Şi-s umbră-n mirosul de tei ofilit
Şi florile-n glastră s-au stins bunăoară...

Şi-i linişte-n lume pe dealul cu schit
Şi clopote-n zare încep să mă doară
Şi toaca răzbate prin suflet proptit
Când încă te-aştept ca să vii primăvară...

Dar ochii mi-s tulburi şi nu văd zenit
Nici buze, nici maci şi nici lan de secară
Prin care răzbati înspre mine rănit
Cu lacrimi în ochi înainte de seară...

************************************

Aş vrea să mă-aştepţi în etern răsărit
Cu sufletu-n negură noapte povară
Şi ochii să-mi vindeci şi suflet rănit
În zori de-înviere Te-aştept să vii iară...

***