Din depărtări, din desfundate zări
Lumini de aurore-albastre mări
Spre mine se-nfăşoară tremurând
Şi-mi înfioară-al nemuririi gând...

Şi-n frigul ce coboară prin cărări
Din cerul gol de îngeri lumânari
În suflet coborât-au fumegând
Icoane părăsite rând pe rând...

Şi stinse-s azi luminile-n visări
Şi-i ziua tot mai tristă printre gări
Şi-n asfinţit peroanele se-ascund
Spre 'nalte stele suflet să pătrund...

***