Rămâne-vei căldură fără pară
Şi fără nervi şi fără primăvară
Şi-n dimineţi prea triste peste ţară
Lumini şi umbre gându-ţi împresoară...

Doar amintirea-ar mai putea să doară
Dar ca şi gândul prea curând coboară
În gropile-ngropate pe sub ţară
Şi-n tainice adâncuri te-nfioară...

Şi nu vei şti că dincol' de izvoară
Suflet s-a dus scăpat printre zăvoară
Să-şi afle pacea şi odihna iară
Când nopţile cu ziua se-ngânară...

Şi de vei vrea să-atingi simbol spre seară
Doar umbra rece perna o-nfăşoară
Şi-o lacrimă din cer pe ea coboară
De asudare tristă şi de pară...

***