Nebunii-s pe uliţe şi pe la poartă
Prin parcuri, prin holde, prin vii
Prin şcoli şi birouri, prin fiece soartă
Prin locuri de suflete duse-n pustii...
E lumea întreagă o Mare prea Moartă
Şi sare şi sulf se revarsă-n stihii
Şi-i cerul prea negru de fum ce se-nalţă
Din hăul cetăţilor fostei câmpii...
Sodoma, Gomora şi Adma consoartă
Şi chiar Ţeboimul se-alătură, ştii
Rămâne Ţoarul cu Lot tristă artă
Şi-n zori Răsăritul îi prinde de vii...
**********************************
Departe de Valea Iordanului, iată
Cu mintea prin ceţuri de vii aurii S
edus de himere stă Lot pe o piatră
Când zorii-l trezesc din prelungi reverii...
De vin şi incest conştiinţa-i pătată
Şi n-o s-o mai şteargă nimic pe vecii
Moab şi Amon se vor naşte îndată
Duşmanii de moarte-ai învinsei domnii...
Rămâne-va sufletu-n chin să se zbată
De tot ce-a văzut şi-a-auzit, fistichii
Îi joacă-n retină imagini de gloată
Aprinsă de poftă de carne de vii...
Şi stâlpul de sare fiori să-i străbată
Şi fiice mondene şi vin, dar şi fii
Şi peşteri perene-i vor fi de-acum vatră
Aducere-aminte e Lot, tu să ştii...
***