Eşti tot mai departe de mine prin lumi
Şi eu tot mai singur sunt aspre fărâme
Şi-i luna mai tristă şi-apune pe culmi
Şi noaptea-i mai neagră şi eul din mine...

De mâine plecat fi-voi vântul prin ulmi
Tresare-n retine uitarea de sine
Şi doar amintirea mai ştearsă de-acum
Răzbate fiorul c-am fost lângă tine...

Rămâi, doar o clipă e viaţa de-acum
Şi şterge-va praful cea urmă-n rovine
De tine mi-e sufletul ars şi sunt scrum
Ştrăin de ce-am fost şi străin de ce vine...

La ceasul trezirii din somn prin aluni
Sălbatice şoapte străbate-vor vine
Şi trec prin pustiuri şi lumi gărgăuni
Şi totul se-ntoarce-n vârtejuri senine...

***