Pe drumul ce duce spre inima ta
Sunt doar ocolişuri şi aspră furtună
Şi vânturi mă-ntorc înspre mine şi-aş vrea
Vreun înger din cer să mă prindă de mână...

Să-mi spună că totuşi m-aştepţi undeva
În locuri uitate de vremi şi de brumă
Că încă mai eşti ce-ai mai fost ieri, cândva
În codrii bătrâni sub lumina de lună...

Şi cerul se-apleacă şi picură-o stea
Durerile lumii în vadră se-adună
Şi-n grabă se-adapă din ea rândunea
Şi pleacă zorită-nspre-o ţară mai bună...

Căci mâine va fi nou tărâm peste ea
Şi drum înapoi n-a mai fi şi nici lună
Nici soare, nici stele, nici ploaie, nici nea
Ci pace va fi şi lumină străbună...

***