Nu ştii oare de unde şi când
Stele-n noapte se-aprind fumegând
Şi dispar înainte să-ţi treacă prin gând
Că-ai văzut, n-ai văzut o minune trecând...

Cum din slăvi nevăzute coboară pe rând
Îngeri albi la Betel peste piatra cu sfânt
Tresărind din visare-amorţită de vânt
Universul răsună de tainic cuvânt...

Şi nu ştie de-i vis ori aievea de când
Adormit-a-n desert de fiori fremătând
Şi-i mantaua-ngheţată sub luna arzând
Şi flămânde hiene se-aud hăulind...

***********************************

Dar scara cu îngeri străluce veşmânt
Şi mâna toiagul îl strânge-n curând
Să lupte cu fiara deşertului frânt
De foame şi frig şi de frică oftând...

Şi cerul răsună şi stele se frâng
Şi-ai zorilor zări se revarsă-n parâng
Şi îngerii-s duşi şi hienele plâng
Şi-i linişte iar în curând pe pământ...

La ceas de trezie pe piatra-mormânt
Lăsat-a să curgă uleiul preasfânt
Şi-i dus pelerin pe străinul pământ
Spre slăvi de Iehova deschis legământ...

***