Prea hăruit erai în ţara Uţ
Cu fiice trei şi fii bărbaţi vreo şapte
Să nu te-ncerce al pustiei struţ
Ce ou-îşi calcă-n fâşâit de şarpe

Şi boi şi măgăriţe s-au distrus
De Sabeeni prin sabie spintecate
Şi turmele de oi de foc de sus
Cu slujitori cu tot fuseră arse

Şi Haldeeni trei cete au răpus
Cămilele prea mari şi cocoşate
Şi robii toţi ţi s-au pierdut, s-au dus
Doar unul sol ţi-e dat scăpat de moarte

Prea tristă veste-adusă spre apus
Al vieţii aplecate înspre moarte
Că vântul din pustie a distrus
Casa cu fii şi fiice-n alba noapte...

********************************

Şi te-ai plecat bătrân şi părăsit
De toţi şi de-ale vieţii toate
Şi cu mantaua ruptă şi smerit
Ţărânile de lacrimi sunt udate

Şi-n închinare către cer grăbit
Sufletul cată înspre slăvi opace,
"Golit de tot din pântec am venit
Şi gol la fel în el mă voi întoarce.

Domnul a dat, Domnul a luat subit
El, viaţa vieţii cea fără de moarte
Numele Lui să fie-n veci slăvit!"
Bătrâne Iov prea curăţat de soarte...

***