Plecat-ai Iacove în pribegie
De la Beer Sheba spre Haran grăbit
Să scapi de-a lui Esau urgie
Printre străini să nu fii urgisit
Şi-n asfinţitul lumii din pustie
Pe piatra caldă-ndată-ai adormit
Şi-o scară rezemată de vecie
Cer şi pământ cu îngeri le-a unit
Şi ţi s-a dat cerească profeţie
Că vei fi mare şi vei fi-nmiit
Că Cel Atotputernic ţi-e tărie
Şi te va-ntoarce-n Patrie slăvit
Şi te-ai trezit curând din reverie
De spaime sufletul ţi-e copleşit
Căci poarta cerului ţi-e dată vie
S-o urci cu trudă până-n răsărit...
Pe vârful pietrei untdelemn să fie
Pecete cât şi semn că mi-ai vorbit
Şi jurământ şi legământ simbrie
A zecea parte din tot ce-am primit...
***