Între noapte şi zi urc înspre tine
Prin aceste acute văi alpine
Străpunse de apele vieţii de-apoi
Adunate în noi…

Şi-n aerul rece e gust de ruine
Tăcute mistere de glorii prea pline
Şi numai cascada se-nvârte-n şuvoi
Ce trece prin noi…

O treapta pe-a cerului scară mă ţine
Urcuş către puntea cea făr’ de suspine
Să trec prin cumplitul puhoi
Să fim amandoi…

Şi-apoi alte scări şi-alte trepte pe vine
Le urc cu suflarea tăiată, ruine
S-ajung în al miezului nopţilor toi
Peron pentru doi…

Şi-acolo în vârful scăldat de lumine
De stelele-aprinse pe roci cristaline
În tainica vreme de-apoi
Iubirea să-ti dau înapoi…

***