Pustiuri şi neguri s-a spus
Vom trece de-acum mai expus
Şi nici nu mai ştii că impus
E timpul să curgă răpus...
Din ceruri pe-o rază coboară
Un înger să stea într-o doară
Cu tine de vorbă la moară
În clinchet de albă mioară...
Şi ştii că de-acuma s-au dus
Toţi aştrii de mult spre apus
Şi gândul din nou te-a răpus
Când steaua s-a frânt în opus...
Iar mâine în zori bunăoară
Prin iarba cea udă de-aseară
Fugi-vom desculţi iar prin ţară
Desprinşi din oftat de de mioară...
***