Îl văzusem lângă metrou
Când mă uitam pe panou
Să văd când va pleca
Metroul spre stația mea
Milă îndată mi-a s-a făcut
Lângă el, alți doi în șezut
M-am gândit să iau mâncare
Or fi mâncat ceva oare?
M-am dus și am cumpărat
Ce era mai bun de mâncat
M-am gândit să fac ceva
Ce pentru ei mult va conta
Imaginea ce am văzut era
Cea mai grea din viața mea
Să-mi imaginez nu am putut
Că mă va durea atât de mult
Am pierdut și glas și putere
La priveliștea ce dădea durere
Am vrut sa plec și am fost strigat
Două minute dacă ai de așteptat
Am spus da, și m-am întors
Deși de vlagă eram stors
M-a întrebat un glas duios
Îl știi pe Isus Hristos?
M-am pierdut și m-am uimit
De glasul ce mi-a vorbit
Da am spus, sunt creștin
Și eu, chiar dacă abia mă țin
Eu sănătos și frumos îmbrăcat
In fața unui frate, neînsemnat
Dar plin de iubirea lui Hristos
Și m am simțit neputincios
Copleșit am fost sa văd că el
Așa cum era laudă pe Emanuel
Față lui era arsă și plângea
Și spre Domnul cu foc striga
Vindecă-mă Doamne Isuse
Am văzut lacrimile lui curse
Când a avut o soție frumoasă
Care a ales ca fața să ii fie arsă
Cândva a avut o căsnicie
Dar a rămas în sărăcie
Când s-a predat a plătit un preț
Și a fost destul de măreț
O lecție pe loc am primit
Și pentru ea nu am fost pregătit
Deși cu o mână o inghipsată
El laudă pe Isus cu puterea toată
M am simțit atât de copleșit
De adevărul ce l-am trăit
M-am trezit parca la realitate
Și am hotărât să trec la fapte
Eu, sănătos și în putere
Nu sufăr de nici o durere
Dar nu îl laud așa pe Dumnezeu
Precum îl laudă fratele meu
M-am rușinat și m-am pocăit
Și poate de mult ar fi trebuit
Să mă trezesc și să trăiesc
Pocăința și să mă smeresc