De mă gândesc la Tine, uit de toate!

De mă gândesc la Tine, uit de toate!
Nu mai sunt trist pe Globul Pământesc!
Dispar din mine spaime repetate
Și griji, de care nu-mi mai amintesc,

Eu doar râvnindu-ţi Harul şi Iertarea
Cu care Tu, mereu m-ai ocrotit!
Din când în când, îmi mai doresc Visarea
Și Gândul bun, smerit şi liniştit,

Ori, de ce nu? Și Vorbele duioase
De care, recunosc, am cam uitat!
Mi-adu’ aminte, Doamne-n căi sfioase,
De tot ce din născare Tu mi-ai dat!