Când ai să vii la mine?
Și dacă vii ce-ai să găsești?
Din toate câte, Doamne, ești
Ce asemănare azi mai am în Tine?
Ce rod găsi-vei azi într-un pământ
În care ai pus sămânța cea mai bună...
Ce-a răsărit din bobul meu murind
Rod sănătos sau o legumă?
Un zarzavat care-i sortit
Să moară stors în mână?
Sau rădăcini de neclintit
Și roadă să rămână... ?

Când ai să vii la mine?
Să-mi vezi în suflet ce-a crescut?
Un crin sau pălămidă?
Din toate câte am primit
Din hrană și lumină...
Apă la timpul potrivit...
Ce fel de roade au încolțit
Recolta va fi bună?
Sau sunt un scai cu mii de clești
Și prea puțin din ce Tu ești...
Un trandafir ce-i plin de spini?
Sau ca bujorii-n mărăcini
M-aplec înspre țărână...

Când ai să vii la mine?
În cortul meu când ai să vii?
Să vezi... am camere pustii
Am colțuri triste străvezii
Lăstari de amărăciune...
Pereții sunt dărăpănați
De vânturi și furtună...
Doar temelia ce ai pus-o Tu
Rămâne trainică și bună
Lumina trece prin fereastră...
Dar floarea ce se ofilește-n glastră
Muri-va în curând...

Dacă ai să vii la mine...
Din casa mea Tu poți să faci
Un templu... o minune...
Un loc de tihnă... de sabat...
Și să rămâi la cină...
Deschide ușa larg când vii
Să se inunde în lumină
Nevoia mea Tu doar o știi
Vreau voia Ta cea bună
Te-aștept în prag privind în zare...
Convins că-n ziua-n care
Ar fi să vii...
Primi-voi binecuvântare...

Când vei veni la mine?
Vom sta de vorbă amândoi...
Să-mi spui ce-i rău, ce-i bine
Să-mi spui de vânturi și de ploi
De vremi ce au să vină...
Te-am așteptat atât de mult
Tu să-mi vorbești... eu să Te-ascult
Și apoi să-ți spun la rândul meu
De deznădejdea ce mă-ncearcă greu
Că nu am reușit să fiu...
Că-ncerc dar uneori așa târziu
Mă mai ridic dintre ruine...

Te-aștept să vii la mine...
Și-n timpul ce ne-a mai rămas
Să nu Te-ndepărtezi de min' vreun ceas
Să mergem împreună...