Atunci când plângi și cerul lăcrimează,
Căci Unul este Tatăl, ce veghează,
El îți cunoaște starea ta durută,
Prin Duhul Sfânt, te mângâie, te-ajută!
Chiar dacă plângi și inima-ți suspină,
El îți va da și pace și lumină,
Îți va aduce blândă liniștire,
Pentru că Domnul tău este Iubire!
Și dacă plângi, nu este-o catastrofă,
Într-un poem, e un cuvânt din strofă,
Așa și ele, lacrimile curse,
Vorbesc despre cuvinte ce nu-s spuse!
De poți să plângi, vorbești de sentimente,
De ce-ai trăit, de clipele prezente,
Ce numai tu și Dumnezeu le știe,
Căință, remușcare, bucurie...
În zori de zi când bruma se așterne,
Sau când văzduhul, norii negrii-și cerne,
Tu să privești senin, cu ochii-n rouă,
Să nu-ți împarți trăirea pe din două!
Căci în curând vedea-vei răsăritul,
Pe nori de slavă, va veni Iubitul,
Dragostea Lui îți va induce starea,
De bucurie, pace și... iertarea!
01/11/2022, Barcelona- Lucica Boltasu