Doamne, Tu eşti Stânca Vie şi eşti Cetăţuia mea
Când în zare norii negri prevestesc furtuna grea,
Prieten bun şi credincios, Doamne, Tu pe cale-mi eşti
Şi când dorul mă doboară, îmi şopteşti că mă iubeşti...
Într-o lume-n care teama stăpâneşte inimi multe
Şi puţini mai sunt aceia ce dispuşi sunt să asculte.
Tu eşti Domnul îndurării ce aduce bucurie,
Când în ceas de zi sau noapte, iar Te chem în părtăşie...
Îmi îndrept spre cer privirea... cât eşti Tu de minunat!
Câtă pace-n toamna asta peste mine-ai revărsat!
Mi-ai dat Doamne, har divin, şi putere Tu mi-ai dat,
Să pot ţine calea dreaptă... să fiu binecuvântat...
Mă aplec din nou la cruce... cum să-Ţi mulţumesc Părinte
Pentru sfânta-Ţi îndurare... pentru-a dragostei sorginte?
Te caut iar cu ochii minţii printre stele să-Ţi şoptesc:
Doamne, Tu eşti tot în toate şi Te-ador şi Te iubesc!

Vulcan-05-11-2022
Mary