Te-am întâlnit Isus pe calea vieții,
În clipa când nădejdea se stingea,
Atunci mi-ai dat Tu mie una nouă,
Să pot să zbor spre Țara ce-i a Ta.

Te-am întâlnit prin văi întunecate,
În ele Tu de sus mă luminai,
Ca eu să pot vedea o urmă care,
Jertfindu-te demult Tu o lăsai.

Te-am întâlnit când zorii dimineții,
Sclipeau pe-un așternut așa frumos,
Urcau pe-acele raze coborâte,
Din soare doar de Tine sfânt Hristos.

O Doamne te-am văzut în orice clipă,
Când mie Tu puteri îmi aduceai,
Și singur n-ai lăsat să fiu vre-o dată,
Trecând prin zi cu mine Tu stăteai.

Pe Tine te-am văzut și în amurgul,
Ce este-ntotdeauna minunat,
Atunci când așezai pe ceruri stele,
Și luna printre ele Domn prea-nalt.

Dar Doamne chiar și-n miezul cel de noapte,
De sus o licărire am zărit,
Mereu ce m-a condus spre-a ei ieșire,
Spre noul Canaan... spre răsărit.

Eu te-am văzut chiar și-ntr-o mică floare,
În ea te văd mereu cum înflorești,
Ea este una mult mirositoare,
Miroase-a cer... a slăvile cerești.