Ai rezistat în vremurile grele,
Căci lângă tine Eu am fost mereu,
Ți-am dat puteri să poți păși pe cale,
Te-am izbăvit din lupta cu cel rău.

Te-am îmbrăcat cu dragoste divină,
Când gânduri tulburate tu aveai,
Ți-am dat doar pace sfântă când în noapte,
Pe-adâncuri de suspine tremurai.

Ai rezistat căci harul Meu din ceruri,
Mereu Eu l-am lăsat asupra ta,
În rugă-am coborât cu cercetare,
Am vrut ca tu să simți prezența Mea.

Pe buze te-am stropit cu rouă vie,
Pe nări suflare ție Eu ți-am dat,
De mână te-am ținut prin ceața deasă,
Să fii pe urma care am lăsat.

Ai rezistat sub norii din furtună,
Căci Eu în ea un scut ți-am devenit,
La glasul Meu ea numai într-o clipă,
Din ură și mânie s-a oprit.

Te-am pus pe treapta ce-i spre nemurire,
Cu tine-am fost când ți-e ți-a fost greu,
Tu singur n-ai ucat... pe orice treaptă,
Cu tine-ntotdeauna am fost Eu.

Ai rezistat urcând mereu calvarul,
Căci Eu am stat numai în fața ta,
Ți-am netezit cărarea zgrunțuroasă,
Să urci ușor spre-Mpărăția mea.

Să nu uiți ce-am făcut Eu pentru tine,
Să nu uiți locul ce l-am pregătit,
Spre el ești azi condus numai de Mine,
Căci tot numai de Mine ești iubit.