Rămâneți statornici mereu în credință,
Și nu vă abateți din drum chiar de-i greu,
La capătul lui vă așteaptă cununa,
V-așteaptă un mare și viu Dumnezeu.

Cu brațele-ntinse pe malul de mare,
El stă bucuros, și ar vrea ca să dea,
Acelor ce-ntruna vâslesc... veșnicia,
Ce-i plină de tot ce sfârșit n-ar avea.

Fiți plini de iubire pe drum chiar de lupta,
Ea este aprinsă și-ntruna în toi,
Voi nu ve-ți fi singuri, și Domnu-i în luptă,
Vă apără-ntruna de griji și nevoi.

El mută și munții, oprește furtuna,
S-aveți propășire, spre zorii de zi,
Spre vremea în care vor fi doar pe ceruri,
Vor fi zorii care nu vor asfinți.

Rămâneți mereu plini de dragoste vie,
Spre locul iubirii eterne de sus,
Ce-a fost pregătit de o mână cerească,
E mâna strapunsă ce greul a dus.

Ea norii străpunge, îi dă la o parte,
Ea soarele-l pune pe ceruri în zori,
Alungă și ploaia căci ea este mâna,
A Celui ce-i viu sus în cer... după nori.