Du-mă dincolo de stele,
Unde e locașul Tău,
Ca să fim în doi Isuse,
Unde ești azi Tu... și eu.

Du-mă dincolo de lună,
Căci eu vreau să te-ntâlnesc,
L-al Tău piept să plâng și Ție,
Să îți spun... eu te iubesc.

Du-mă dincolo de soare,
Într-un loc ce-i veșnic sfânt,
Care este mai departe,
Doamne de acest pământ.

Nu mai vreau să simt durere,
Vreau să simt doar un fior,
Cel a dragostei eterne,
Ce-mi dă aripi ca să zbor.

Du-mă după munți și ape,
Du-mă dincolo de zări,
Să rămână-n urmă Doamne,
Bezna de pe-adânc de mări.

Să fim noi o veșnicie,
Ce e după vremi ce azi,
Îmi aduc numai durere,
Dar și lacrimi pe obraz.

Du-mă Tu pe-a tale aripi,
Dincolo de suferinți,
Căci aș vrea să-ți cânt Isuse,
Împreună cu cei sfinți.

Fă în urmă să rămână,
Pe pământ ce-am suferit,
Du-mă unde-i fericire,
Căci tristețea m-a umbrit.

Vreau să simt doar bucurie,
La-l Tău braț să fiu vreau eu,
Dincolo de tot ce astăzi,
Eu întâmpin Dumnezeu.

Du-mă unde nu sunt clipe,
Ce mă fac azi să suspin,
Vreau să-mi fie așternutul,
Doamne doar al Tău alin.