Ești izvor de bucurie, Doamne chiar și în pustiu,
Ești un soare-n timp cu ploaie, ești lumină-n ceas târziu.
Tu ești ajutorul celor, înspre Tine ce privesc,
Ești puterea celor care-n alergare obosesc.
Tu ne dai din apa vie, când e timpul secetos,
Birui luptele aprinse, cu acel ce-i mânios.
Tu ne-aduci doar izbăvire, ca să fim biruitori,
Nu ne lași o clipă singuri, ești cu noi Tu chiar din zori.
Ești izvor de fericire, pentru cei ce-s întristați,
Ajutorul celor care, sunt ei neajutorați.
Și flămânzilor Tu hrană, le dai Doamne din cuvânt,
Căci putere e-n cuvântul de la Tine, este sfânt.