Nu te întrista copile,
Chiar de ești în prigonire,
Prigoniți sunt toți aceia,
Ce-or s-ajungă-n nemurire.
Rabdă vorbele tăioase,
Și priviri ce-s tulburate,
Să vestești a Mea venire,
Care este ea aproape.
Nu te teme... sunt cu tine,
Singur nu te voi lăsa,
Chiar de vor veni și valuri,
Sunt în barcă... nu uita
Eu pot potoli furtuna,
Plin de pace tu să fii,
Pot închide guri deschise,
Lângă Mine de rămâi.
Roagă-te fară-ncetare,
Oriunde te vei afla,
Rugăciunea ta ajunge,
Până la urechea Mea
Eu voi coborâ la tine,
Cu divine bucurii,
Doar iubește-mă copile,
Cu o dragoste dintâi
Ți-am deschis un drum pe care,
Planul Meu îl împlinesc,
Tu pășește prin credință,
Vreau să te desăvârșesc.
Căci venirea Mea e-aproape,
Vreau tu gata ca să fii,
Să ajungi unde e locul,
Pregătit în veșnicii.
Chiar de-i greu... tu în tăcere,
Urcă cum și Eu urcam,
Biciuit, lovit de pietre,
Înapoi când nu priveam.
Și o clipă să n-ai teamă,
Căci povara ta cea grea,
Pe-al Meu umăr Eu copile,
Totdeauna o voi lua.