Va fi-n curând răpirea,
Ea este azi aproape,
O vreme-atât de scurtă,
De ea ne mai desparte,
Va fi-ncurând răpirea,
Și toate vor sfârși,
Ispite... suferințe,
Doar fericiri vor fi.

Va fi-n curând sfârșitul,
Acestor vremi cumplite,
Ce-aduc atâtea lacrimi,
Și zile ce-s umbrite,
El este-atât de-aproape,
Azi vremurile spun,
Că suntem la un capăt,
La capătul de drum.

Va fi-ncurând răpirea,
Ce mare bucurie,
Pentru acei ce-așteaptă,
S-ajungă-n veșnicie,
Pentru acei ce-aleargă,
Pe un pământ uscat,
De ei cu multe lacrimi,
Ce este azi udat.

Va fi-n curând sfârșitul,
C-un răsărit de soare,
Care va fi doar veșnic,
Și făr-asemănare,
Ce mare veselie,
Atunci în cer va fi,
Pe străzile-aurite,
Cu El când vom păși.

Va fi-n curând răpirea,
Când vom zbura spre stele,
Lăsând în urmă totul,
Cu vremurile grele,
Și vom intra în Țara,
Ce este ca un vis,
În Canaanul care,
El este-n Paradis.

Va fi-n curând o clipă,
Acea de înălțare,
Să fim cu toții gata,
Oricând azi de plecare,
Că-ndat va fi răpirea,
Ce minunat va fi,
Când cele azi trăite,
În ea se vor sfârși.