Așteaptă-n tăcere biserică sfântă,
Din zările-albastre se-aud pași cum vin,
Închină-te-ntruna și Domnului cântă,
În vremea din urmă ce-aduce suspin.

Nu sta-n nepăsare, nu fi adormită,
De veghe să stai sus pe culme mereu,
Căci pașii din zări ce se-aud că-s aproape,
Sunt pașii iubitului sfânt Dumnezeu.

Tu stai mai aproape de cele divine,
Departe de lumea ce n-are ce-ți da,
Să nu lași să-ți fie-amăgirea azi hrană,
Tu cere de sus hrană Domnul să-ți dea.

Să nu lași normal să devină păcatul,
Rămâi la ce tu... ai primit la-nceput,
Acel început ți-a dat ție putere,
Ți-a dat El și viață, e viu... nu-i trecut

Mai luptă tu astăzi, e lupta cea bună,
Să nu lași mândria vre-o haină să-ți dea,
Biseric-aleasă rămâi jos la cruce,
De-acolo Isus către cer te va lua.

Să nu lași să fii tu pătată de pofte,
Ce vor să te ducă-n adânc furios,
Curată fii astăzi biserică-n toate,
În fața ta lasă-l pe El... pe Hristos.

Doar slavă cerească aici să se vadă,
Lucrarea măreață ce El a făcut,
Căci El e putere în cer și pământul,
Cândva tot de Domnul a fost el făcut.

Supusă-n iubire fii tu azi pe cale,
Chiar dacă e lupta din timpul mai greu,
Ascultă de glasul de sus ce coboară,
Căci ești tu chemată de El... Dumnezeu.

Te cheamă sa cauți sfințirea întruna,
Să lași lumea plină ce-i doar de plăceri,
Spre ceruri biserică este o cale,
Iar lumea-ți deschide mai multe cărări.

Cărări ce te duc unde viață nu este,
Te duc pe-așternutul ce-i rece mereu,
Acolo e moarte, acolo-i durere,
Ce-i făr-alinare, e veșnic doar greu.

Tu azi ascultarea s-o ei de o mână,
Condusă de ea să te lași orice-ar fi,
Pe calea deschisă a neprihănirii,
Pășește biserică tu zi de zi.

Ea este o cale ce-și are sfârșitul,
Pe brațele Celui ce-i veșnic El viu,
Pe ea tu aleargă, te duce departe,
De locul ce este doar gol și pustiu.