Doar harul Tău mi-aduce fericire,
Prin el eu mă-ntaresc oriunde-aș fi,
Prin el văd răsăritul cel de soare,
Ce niciodată nu va asfinți.

Prim harul Tău eu urc spre întâlnirea,
Ce-n ziua cea aleasă ea va fi,
Chiar dacă uneori e grea urcarea,
Prin har nu pot pe ea eu obosi.

Prin harul Tău eu văd o licărire,
Ce este la un capăt luminos,
Tot el mă poartă peste munți și ape,
Căci harul este viu... ești Tu Hristos.

Prin har eu văd cărarea către Tine,
Și urma pentru mine ce-ai lăsat,
Prin el eu pot iubi întotdeauna,
Căci harul Tău e cel mai minunat.

Prin har am azi dorința de-nălțare,
Spre locurile ce nu sunt pustii,
Spre locurile ce-s nemuritoare,
În Țara celor sfinți... spre veșnicii.

Prin el am multe vise ce așteaptă,
Să fie împlinite Domnul meu,
Prin har îmi este pasul către viață,
Ce-i dată chiar și azi prin harul Tău.