Inima ți-e întristată drag copil de Min' iubit,
Strigi în zi tu către Mine, și în nopți ești auzit,
Pân-la tronul îndurării, a ajuns chiar glasul tău,
Mă ridic... cobor la tine, vreau să-ți iau ce duci cu greu.

Ale tale lacrimi multe-n inimă ce le-ai ascuns,
Drag copile sunt și ele, pân-la mine ce-au ajuns,
Știu a ta Eu apăsare, știu și geamătul ce-l gemi,
Cel din miezul cel de noapte, când pe Mine Tu mă chemi.

Știu durerea ce te-apasă, știu și-a tale frământări,
Știu copile-a ta dorință, de-a avea și primăveri,
Dar ascultă astăzi bine, căci Eu vreau să îți vorbesc,
Îți vorbesc căci Eu pe tine, drag copile te iubesc

Vreau să-ti spun că pe-a mea cale, nu-s petalele de flori,
Nu e înfrumusețată, cu aprinsele culori,
Este ea cu multe lacrimi, este cu suspin amar,
Este ea plină de luptă, cel rău se pune hotar.

Tu ascultă... ia aminte, știu dorința ce o ai,
Însă pentru ea copile, vreau de veghe ca să stai,
Căci cel rău vrea să pătrundă, pacea ție să îți ia,
Luptă chiar de n-ai putere, Eu putere îți voi da.

Pentru-a tale tu odrasle, plângi chiar până-n răsărit,
Ca privirea Mea să fie-asupra lor necontenit,
Să nu cazi în deznădejde, crede și eu voi lucra,
Și povara ce-o duci astăzi, Eu sunt Cel ce-o voi lua.

Dar pentru aceste toate, vino doar cu mulțumire,
Planul Meu cu-a ta dorință, este înspre împlinire,
Nu lăsa ca valul vremii, ce din urmă a venit,
Să te facă scump copile, ca să fii tu obosit.

Ai văzut a Mea lucrare, ce-am făcut în viața ta,
Astăzi tu pe drumul vieții, pe-a lui margine nu sta,
Voi lucra și înainte, de mă vei sluji mereu,
Căci Eu nu îți sunt doar Tată, fiule... sunt Dumnezeu.

Voi lupta Eu pentru tine, unde spui că obosești,
Însă-n lupta cea mai mare, spre pământ să nu privești,
Să nu lași să te îmbrace, haina lumii de păcat,
Căci te vreau l-a Mea venire, Tu să fii aur curat.

Ia aminte cele spuse, întărește-te acum,
Pentru tine sunt Acelaș, iubitor mereu și bun,
Bucuros fii azi pe cale, chiar de-i una poate grea,
Singur nu vei fi vre-o dată, căci Eu nu te voi lăsa.