Mă închin doar Ție Doamne,
De cu zori până-n serat,
Am în față a Ta urmă,
De la ea nu mă abat.

Cântul fredonat de mine,
Pentru Tine-i Domnul meu,
Chiar și-atunci când plâng Isuse,
Vreau să-ți cânt Ție mereu.

Stau la cruce-n închinare,
Căci eu Doamne mult aș vrea,
Al meu capăt de cărare,
Să sfârșească-n slava Ta.

Ca să-mi odihnesc ființa,
Astăzi ce e obosită,
Care luptă prin credință,
Este Doamne neclintită.

Mă închin la poala crucii,
Cu un strop de sânge sfânt,
Vreau ca să mă speli de teama,
Ce-a cuprins acest pământ.

Vreau să-mi dai și-acea putere,
Care mă va întări,
Vreau să-mi dai și-acea lumină,
Și în nopți... ca și în zi.

Mă închin doar Ție Doamne,
Căci doar Tu-mi ești Dumnezeu,
Eu un imn de biruință,
Ție-ți voi cânta mereu.

Căci mi-aduci Tu izbăvire,
Când sunt trist și apăsat,
Ca să nu mă pierd pe drumul,
Către locul minunat.